umilit in tara ta

sa fiu iertata pentru randurile de mai jos, dar astazi am trecut,poate, prin cea mai traumatizanta experienta de adult... precizez ca sunt un om responsabil, matur, cu drept de vot, platitor de impozite, angajata cu carte de munca, deci, si cu obligatiile fata de sistemul sanitar si de pensii LA ZI! am o varsta undeva spre a doua jumatate a vietii, s-a ivit un control de rutina si... iata-ma inarmata cu bilete de trimitere si... incredere in fata usii unui cabinet medical... nu eram prima, eram a treia, am salutat politicos si am intrebat daca medicul (la fel de bine poate sa fie barbat sau femeie, nu conteaza!) cu pricina a sosit deja (precizez ca era ora OPT FIX, ora la care TOATE pacientele de acolo ar fi trebuit sa fim la servici - deci, daca esti angajat TREBUIE sa iti iei o zi libera de la servici ca sa faci un control de rutina pentru ca anumite servicii medicale NU AU program dupa amiaza!)... revin: pana la ora 9.30 usa aceea a stat INCHISA in fata pacientilor, intrau si ieseau "ingerasi" in halate albe, dinauntru se auzeau voci, dar NIMENI nu a iesit macar un minut sa faca un anunt pacientilor de genul: "va rugam sa ne scuzati, avem... o sedinta, sueta, analiza etc!!!! intre timp sala aceea mica si intunecoasa incepea sa se umple de lume, si, undeva, in multime se aude o voce timida: "ieri a inceput la 11.30 consultatiile... " am ramas siderata, mi se atrasese atentia sa fiu acolo LA PRIMA ORA... dupa inca o jumatate de ora a iesit un "inger in halat alb" a cerut foile cu analize ale celor prezenti (cei care le aveau) si apoi a inchis iar, sec, implacabil usa in urma-i... dupa clipa de insufletire ca vor incepe iar consultatiile, s-a asternut o tacere apasatoare... dupa alt sfert de cea a iesit "OMUL(??) in halat alb care a adresat cateva cuvinte pacientilor de care se impiedeca si nu putea trece de ei, apoi a aruncat peste umar: "revin, ma duc la vizita"... a fost momentul de socializare a oamenilor aceia necajiti: "avem noroc , e in toane bune" si apoi o multime de povesti de viata si... consultari privind consistenta si grosimea plicului care va fi inmanat discret omului care AR FI TREBUIT sa isi faca meseria!!!! la ora 11, se pare dupa terminarea vizitei, a reaparut tot "cu zambetul pe buze", s-a mai zavorat pret de 15 minute in cabinet si apoi a iesit o alta "ingerita in halat alb" care a spus sec: "merge toata lumea la ecografie"... nu a intrebat NIMIC altceva, nu a cerut nici un fel de documente, NIMIC!!!!! in fata mea, o femeie intre doua varste, abia tinandu-se pe picioare i s-a adresat timid: "eu nu stiu daca trebuie sa fac ecografie... pot sa intru sa discut? am bilet de trimitere..." a fost cred, greseala vietii ei, blondul ingeras s-a transformat brusc intr-un capcaun care scotea fum pe nari si a inceput sa "scuipe" cuvintele: "nu consulta in regim ambulatoriu! daca nu a vorbit nimeni cu doctorul/ doctoritza, nu va primeste"... biata femeie a mai facut timid, inca o incercare: "dar cine trebuia sa vorbeasca? ce trebuia sa vorbeasca"? ultimele cuvinte au fost adresate, de fapt, usii care i s-a trantit fara drept de replica in fata... precizez ca PE USA ACELUI CABINET NU ERA NICI UN ANUNT care sa precizeze: orarul de consultatii ale medicului respectiv, precizarea ca nu face consultatii in regim ambulatoriu... am plecat, la jumatatea zilei cu un gust amar... pentru ca sunt doar un biet om responsabil, matur, cu drept de vot, platitor de impozite, angajata cu carte de munca, deci, si cu obligatiile fata de sistemul sanitar si de pensii LA ZI! Un pacient trist

ultimul gong

... ultimul gong... pentru o vreme se mai aude freamat... apoi doar ecoul in pustietatea salii si apoi nu mai este decat liniste... o liniste apasatoare in care iti auzi gandurile... pasi tarsaiti spre iesire si apoi pocnetul sec al usii care se inchide in urma-ti...
... ultimul gong... pacat...

gand si sarut

mi-a placut din prima clipa sa iti vad ochii dimineata... atunci cand, abia mijiti in zori, cauta sa se dezmeticeasca spre lume... si sa ma gaseasca pe mine ca prima imagine a zilei... mai apoi m-am indragostit de vocea ta inca netrezita in zori, faceam dragoste cu primele tale cuvinte... m-am imbatat intotdeauna cu iluzia ca prima clipa libera a zilei mi-o daruiesti mie...
... si intr-o zi am simtit pe buzele tale iz de buze straine... si atunci, in ziua aceea, am inteles sarutul pe care mi-l dai mie nu este promul, care "venind" spre mine ai avut grija sa iti stergi cu dosul palmei urmele de ruj de la sarutul dat alteia... si am inteles ca gandurile tale nu pot sa mai fie doar ale tale, ca mai intai le-ai "impletit" cu alte ganduri...
... ma intreb ce a mai ramas din darurile unei zile de iubire... darurile pentru mine, pentru tine, pentru IUBIREA NOASTRA...
a ramas doar amintirea ochilor abia mijiti in zori...
... pentru a-ti auzi priimele cuvinte ale zilei trebuie sa ma trezesc in zori, cand inca abia daca se ingana ziua cu noaptea si sa stau "la panda" langa patul tau...
... pentru a-ti primi sarutul curat, trebuie sa ma prefac ca nu am simtit niciodata urmele de ruj...
... pentru a veni spre mine gandurile tale "neimpletite" trebuie sa ma sa uit ca mai este o lume de dincolo de mine...
MI-E DOR, si nu ma rusinez sa tip in gura mare, MI-E DOR de timpul cand ochii tai ma priveau cu dragoste in zori... mi-e dor de timpul cand glasul tau imi soptea prima rugaciune a zilei, mi-e dor de timpul cand buzele tale ma sarutau curat, mi-e dor de timpul cand primul tau gand se indrepta senin spre mine...
MI-E DOR si nu ma rusinez sa tip in gura mare ca MI-E DOR!!!!!!!!!

rochia de mireasa

... fostele iubiri, triste amintiri?!
nu, de ce sa jelesti o iubire plecata? de ce sa imbraci haine cernite pentru ceva ce a fost frumos?
daca ar fi sa imi imbrac iubirea pierduta, as imbraca-o in rochie de mireasa... cum poti sa iti cinstesti singura iubire adevarata decat imbracand-o in alb pur... daruindu-i coronite din flori delicate de lamaita... am avut intotdeauna nostalgia rochiei de mireasa...
am avut sansa unica de a fi imbracata in rochia de mireasa iubirii timp de patru ani... si pentru asta am sa multumesc mirelui care mi-a dat sansa unica de a fi, in mai fiecare clipa a iubirii noastre, mireasa sufletului lui...
am avut sansa unica de a mi se pune mereu pe frunte flori albe de lamaita...
am avut sansa unica de a auzi glasuri ingeresti cantand in templul iubirii noastre...
am avut sansa unica de a ne inchina mereu, in fata aceleiasi icoane a iubirii...
am avut sansa unica a unei nunti nenuntite niciodata... a nuntii care ramane doar a unei singure iubiri... in CASA sufletului...
fostele iubiri, triste amintiri?!

clipe de viata

vine o zi cand ti se spune ca este ultima zi... vine o zi care stiai ca va veni dar sperai sa fie cat mai tarziu... vine o zi cand sperai ca vei porni pe un nou drum si cand, ti se spune ca drumul s-a incheiat...
vine o zi in care orele se tarasc lasand urme de lacrimi... vine o zi in care dorul este mai adanc decat tot ce ai simtit pana atunci...
in mod straniu, dimineata desi ma trezisem cu gand de sperante renascute, m-am primenit ca pentru o zi de ingropaciune... mi-am golit sufletul de amintiri si gandurile de... ganduri adastand mai bine de un ceas in apa fierbinte, mi-am scos toate bijuteriile si le-am asezat la loc sigur, mi-am imbracat haine "fara amintiri" si apoi am inceput sa imi tarasc clipele printr-o existenta pustie...
vine o zi... pe care nu ai fi dorit-o niciodata sa inceapa...

gata vacanta

uuuffff.... bine ca au trecut si sarbatorile... gata, pentru o vreme gestionam mai rational buzunarele si cardurile, ne uitam, fara a face cu viteza uimitoare balante de plati, in vitrine, deja aproape am uitat planurile mari din noaptea dintre ani... in vremea coditelor impletite nu doream decat bradul si cadourile mosului... de o vreme ne dorim ba fericire, ba sanatate, ba realizari... ba chiar suntem destul de ipocriti incat sa ne facem promisiuni pe care, de altfel, ni le-am facut tot anul, dar nu ni le-am tinut... "dar las' ca anul viitor o sa o fac...":D ma intreb cati dintre noi aveam la finele anului satisfactia de a ne fi implinit "promisiunea" din noaptea dintre ani?!
sunt bune la ceva si sarbatorile, macar pentru cate o clipa avem curajul unor mici bilanturi, macar pentru o clipa ne simtim mai buni, mai generosi, mai ingaduitori cu cei din jur...
bine ca au trecut si sarbatorile... pana la urma, VIATA este facuta din acele "nimicuri cotidiene" si nu din "mari sarbatori"... pana la urma FERICIREA este construita in timp, nu intr-o noapte....
bine ca au trecut si sarbatorile, pana la urma, intoarcerea la "cenusiul cotidian" nu face altceva decat sa pregateasca sarbatorile ce vor veni...

perle

am scris randurile de mai jos in ajun de mos nicolae... speram ca cel caruia ii erau adresate va "auzi" chemarea mea...
nu a auzit-o, a citit doar randurile si a decis taios:"un frumos exercitiu literar... interesant eseul tau despre perle"... si atunci am inteles ca perlele nu au nimic sfant pentru el, ca pot sa le fac publibe... poate, cineva, va intelege misterul perlelor...

... astazi a fost ziua cu... perle...
au pentru mine o semnificatie aparte, poate pentru ca sunt perfect rotunde, poate pentru ca albul galbui al lor imi aminteste de o perla numai de noi stiuta...
...astazi a fost ziua cu perle, pentru ca era o zi deosebita... perlele ma apropie de tine, cerceii imi soptesc cuvintele tale... le ating pe furis, sa nu vada nimeni, si am sentimentul ca iti mangai buzele care imi ating senzual lobul urechii, imi las usor capul spre umar si simt mica perla care parca s-a incarcat cu respiratia ta delicata...
... astazi a fost ziua cu perle, pentru ca ma aduceau aproape de tine si ma incurajau sa ne unim pentru a trece peste tristete si framantari...
... astazi a fost ziua cu perle, pentru ca dragostea de ieri nu a mai avut cand sa fie impartasita, umbrita fiind de crudul adevar al unei intamplari nefericite...
... astazi a fost ziua cu perle, pentru ca atingerea lor pe gat imi aducea aproape imbratisarea ta...
am fetisizat efectul binefacator al perlelor... cred ca ar durea sangeros sa le pierd... sa le rup... sau sa le uit intr-o caseta cu alte bijuterii...
... nu mai sunt niste bijuterii oarecare, sunt PERLE...
... imi scot incet un cercel, mai intai cel drept si simt sarutul tau de noapte buna...
--- imi scot incet un cercel, cel stang si simt gandurile tale duioase pentru femeia care te iubeste...
... imi scot incet siragul de margele de la gat si le las sa alunece senzual-pervers pe gat, le las sa imi mangaie mana si apoi le las cu regret in cutiuta speciala, parca si ea incarcata de semnificatii aparte...
... e bezna afara, dar gandurile mi-au fost luminate de ... perle si de DRAGOSTE...
... si ma abandonez in bratele noptii, tanjind la visele luminoase de dor...
... si adorm gandindu-ma ca ASTAZI A FOST ZIUA CU PERLE...
... sirag de margele, perlele mele...