fiecare clipa este o provocare

sa fiu iertata pentru randurile de mai jos, dar astazi am trecut,poate, prin cea mai traumatizanta experienta de adult... precizez ca sunt un om responsabil, matur, cu drept de vot, platitor de impozite, angajata cu carte de munca, deci, si cu obligatiile fata de sistemul sanitar si de pensii LA ZI! am o varsta undeva spre a doua jumatate a vietii, s-a ivit un control de rutina si... iata-ma inarmata cu bilete de trimitere si... incredere in fata usii unui cabinet medical... nu eram prima, eram a treia, am salutat politicos si am intrebat daca medicul (la fel de bine poate sa fie barbat sau femeie, nu conteaza!) cu pricina a sosit deja (precizez ca era ora OPT FIX, ora la care TOATE pacientele de acolo ar fi trebuit sa fim la servici - deci, daca esti angajat TREBUIE sa iti iei o zi libera de la servici ca sa faci un control de rutina pentru ca anumite servicii medicale NU AU program dupa amiaza!)... revin: pana la ora 9.30 usa aceea a stat INCHISA in fata pacientilor, intrau si ieseau...

... ultimul gong... pentru o vreme se mai aude freamat... apoi doar ecoul in pustietatea salii si apoi nu mai este decat liniste... o liniste apasatoare in care iti auzi gandurile... pasi tarsaiti spre iesire si apoi pocnetul sec al usii care se inchide in urma-ti... ... ultimul gong... pacat...

mi-a placut din prima clipa sa iti vad ochii dimineata... atunci cand, abia mijiti in zori, cauta sa se dezmeticeasca spre lume... si sa ma gaseasca pe mine ca prima imagine a zilei... mai apoi m-am indragostit de vocea ta inca netrezita in zori, faceam dragoste cu primele tale cuvinte... m-am imbatat intotdeauna cu iluzia ca prima clipa libera a zilei mi-o daruiesti mie... ... si intr-o zi am simtit pe buzele tale iz de buze straine... si atunci, in ziua aceea, am inteles sarutul pe care mi-l dai mie nu este promul, care "venind" spre mine ai avut grija sa iti stergi cu dosul palmei urmele de ruj de la sarutul dat alteia... si am inteles ca gandurile tale nu pot sa mai fie doar ale tale, ca mai intai le-ai "impletit" cu alte ganduri... ... ma intreb ce a mai ramas din darurile unei zile de iubire... darurile pentru mine, pentru tine, pentru IUBIREA NOASTRA... a ramas doar amintirea ochilor abia mijiti in zori... ... pentru a-ti auzi priimele cuvinte ale zilei t...

vine o zi cand ti se spune ca este ultima zi... vine o zi care stiai ca va veni dar sperai sa fie cat mai tarziu... vine o zi cand sperai ca vei porni pe un nou drum si cand, ti se spune ca drumul s-a incheiat... vine o zi in care orele se tarasc lasand urme de lacrimi... vine o zi in care dorul este mai adanc decat tot ce ai simtit pana atunci... in mod straniu, dimineata desi ma trezisem cu gand de sperante renascute, m-am primenit ca pentru o zi de ingropaciune... mi-am golit sufletul de amintiri si gandurile de... ganduri adastand mai bine de un ceas in apa fierbinte, mi-am scos toate bijuteriile si le-am asezat la loc sigur, mi-am imbracat haine "fara amintiri" si apoi am inceput sa imi tarasc clipele printr-o existenta pustie

uuuffff.... bine ca au trecut si sarbatorile... gata, pentru o vreme gestionam mai rational buzunarele si cardurile, ne uitam, fara a face cu viteza uimitoare balante de plati, in vitrine, deja aproape am uitat planurile mari din noaptea dintre ani... in vremea coditelor impletite nu doream decat bradul si cadourile mosului... de o vreme ne dorim ba fericire, ba sanatate, ba realizari... ba chiar suntem destul de ipocriti incat sa ne facem promisiuni pe care, de altfel, ni le-am facut tot anul, dar nu ni le-am tinut... "dar las' ca anul viitor o sa o fac...":D ma intreb cati dintre noi aveam la finele anului satisfactia de a ne fi implinit "promisiunea" din noaptea dintre ani?! sunt bune la ceva si sarbatorile, macar pentru cate o clipa avem curajul unor mici bilanturi, macar pentru o clipa ne simtim mai buni, mai generosi, mai ingaduitori cu cei din jur... bine ca au trecut si sarbatorile... pana la urma, VIATA este facuta din acele "nimicuri cotidiene...