fiecare clipa este o provocare

https://www.youtube.com/watch?v=5GMN48SliMQ

Până mai ieri eram două amintiri. Apoi, am devenit doar o amintire fărâmițată în spaime și tristeți ale unor vremi care oricum nu le mai putem schimba. E atât de aproape iarna noastră și refuz să cred că va (re)veni noaptea peste suflete și că suntem atât de mici încât vom îngropa din nou trăiri în orgolii.  Mi-e teamă că am greșit iremediabil deschizând Cutia Pandorei. Acum, nici trecutele iubiri, nici praful așternut peste amintiri, nici anii de liniște, nici coconul călduț al acelui aCASĂ pe care mi l-am construit cu tenacitate nu mai rezită. Se prăbușește totul în jur ca un castel de cărți. Am adăugat dintr-o dată aproape o jumătate de secol peste sufletul meu. Aproape o jumătate de secol de necunoscut. Și necunoscutul acela e greu, doare, îmi scrijelește sufletul până la sânge. 

Astăzi te-am iubit cu patimă. Pentru că timpul s-a întors în ziua aceea când m-ai luat în brațe. Și m-am simțit femeie. Și am simțit că viața are drumurile ei senine. Astăzi te-am iubit cu patimă. Pentru că imaginea ta m-a întîmpinat în zori. Erai atat de prezent încât îți simțeam mirosul. Erai atât de prezent încât îți simțeam textura pielii. Erai atât de prezent încât durea prezența ta. Durea atât de tare încât îmi sângerau gândurile.  Astăzi te-am urât. Cu aceeași patimă cu care te-am iubit. Astazi te-am urât. Visceral.  Astăzi te-am urât și te-am iubit, te-am urât până am înțeles ca ura mă înlănțuie la fel de puternic ca și dragostea. Astăzi te-am iubit până când am înțeles că și iubirea și ura fac parte din mine, din tine, din noi.  Astăzi mi-aș fi dorit să fi rămas acolo, în amintire, în trecut, în gândurile ascunse. Astăzi aș fi suferit dacă nu ai fi apărut din amintire, din trecut, din gândurile ascunse. Astăzi te-am iubit și te-am urât, te-am adorat și te-am detestat, te-am do