până mai ieri

Până mai ieri eram două amintiri. Apoi, am devenit doar o amintire fărâmițată în spaime și tristeți ale unor vremi care oricum nu le mai putem schimba. E atât de aproape iarna noastră și refuz să cred că va (re)veni noaptea peste suflete și că suntem atât de mici încât vom îngropa din nou trăiri în orgolii. 
Mi-e teamă că am greșit iremediabil deschizând Cutia Pandorei. Acum, nici trecutele iubiri, nici praful așternut peste amintiri, nici anii de liniște, nici coconul călduț al acelui aCASĂ pe care mi l-am construit cu tenacitate nu mai rezită. Se prăbușește totul în jur ca un castel de cărți. Am adăugat dintr-o dată aproape o jumătate de secol peste sufletul meu. Aproape o jumătate de secol de necunoscut. Și necunoscutul acela e greu, doare, îmi scrijelește sufletul până la sânge. 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

colivia de aur

schimbarea la față

trandafirul galben