fiecare clipa este o provocare

 mai stii  cum te strigam pe-atunci? nu, nu mai stii, timpul a așternut noaptea uitării... atât de multă noapte, atât de multă uitare încât stând față în față ne-am găsit doi străini.  m-a înspăimântat indiferența din privirea ta, m-a durut pustiul cu care mă uitam la tine. Dacă am știi cand suntem îndrăgostiți cât de temeinic își face datoria timpul uitării, nu am mai suferi la despărțiri, am lua din ele frumosul de a fi fost o vreme și apoi, încărcați cu înțelepciune am pleca spre noul drum. am încercat să te reconstruiesc din bucățile de puzzle pe care mi le-a scos în cale drumul tău. Le-am așezat în fel și chip și cel din imagine era tot un străin, îmi era complet necunoscut. Și atunci, tristă, am aruncat în hăul uitării imaginea străinului de astăzi și odată cu ea icoana de ieri.