fiecare clipa este o provocare

...sau cum poti sa transformi singur o mare bucurie intr-o crunta dezamagire! Mai zilele trecute intamplator sau nu aflu ca un om drag mie odata, demult, in vremea cireselor coapte(ca s-o parafrazez pe Ileana Vulpescu) este printre noi, exista, respira, traieste...  bun, o sa spuneti ca nu-i nimic ciudat in asta. Ba este! Si este pentru ca imediat ce ciresele s-au transformat in compot mi-a ajuns la ureche vestea ca omul a raposat intru Domnul. Jale mare dar cum se apropiau destul de repede alte vremuri am lasat timpul sa-si faca datoria si sa astearna uitarea. Cum spuneam mai sus aflu ca omul nu numai ca nu canta in orchestra Sfantului Petru dar ca este bine merci si, plina de bucurie, apelez la binefacerile(?!) retelelor de socializare si il contactez. Minune mare, mortul le are cu tehnologia, imi accepta cererea de prietenie, imi spune ca se bucura, chiar ne auzim la telefon si...  Si aici e inceputul marii dezamagiri. Pentru ca, firesc, dupa o astfel de veste doresti sa af...

... fostele iubiri, triste amintiri?! nu, de ce sa jelesti o iubire plecata? de ce sa imbraci haine cernite pentru ceva ce a fost frumos? daca ar fi sa imi imbrac iubirea pierduta, as imbraca-o in rochie de mireasa... cum poti sa cinstesti iubirea adevarata decat imbracand-o in alb pur... daruindu-i coronite din flori delicate de lamaita... am avut intotdeauna nostalgia rochiei de mireasa... nu am avut nicicand sansa sa imbrac rochia de mireasa, sa mi se puna pe frunte flori albe de lamaita... nu am avut sansa de a auzi glasuri ingeresti cantand in templul iubirii noastre... mi s-a furat sansa unica de a ne inchina mereu, in fata aceleiasi icoane a iubirii... mi s-a dat sansa unica a unei nunti nenuntite niciodata... a nuntii care ramane doar a unei singure iubiri...a iubirii plecate dar ramasa in saca sufletului... fostele iubiri, triste amintiri?!

mereu trebuie sa invatam sa iertam... sa ne iertam pe noi insine, sa ii iertam pe cei din jur...

sa fiu iertata pentru randurile de mai jos, dar astazi am trecut,poate, prin cea mai traumatizanta experienta de adult... precizez ca sunt un om responsabil, matur, cu drept de vot, platitor de impozite, angajata cu carte de munca, deci, si cu obligatiile fata de sistemul sanitar si de pensii LA ZI! am o varsta undeva spre a doua jumatate a vietii, s-a ivit un control de rutina si... iata-ma inarmata cu bilete de trimitere si... incredere in fata usii unui cabinet medical... nu eram prima, eram a treia, am salutat politicos si am intrebat daca medicul (la fel de bine poate sa fie barbat sau femeie, nu conteaza!) cu pricina a sosit deja (precizez ca era ora OPT FIX, ora la care TOATE pacientele de acolo ar fi trebuit sa fim la servici - deci, daca esti angajat TREBUIE sa iti iei o zi libera de la servici ca sa faci un control de rutina pentru ca anumite servicii medicale NU AU program dupa amiaza!)... revin: pana la ora 9.30 usa aceea a stat INCHISA in fata pacientilor, intrau si ieseau...

... ultimul gong... pentru o vreme se mai aude freamat... apoi doar ecoul in pustietatea salii si apoi nu mai este decat liniste... o liniste apasatoare in care iti auzi gandurile... pasi tarsaiti spre iesire si apoi pocnetul sec al usii care se inchide in urma-ti... ... ultimul gong... pacat...

mi-a placut din prima clipa sa iti vad ochii dimineata... atunci cand, abia mijiti in zori, cauta sa se dezmeticeasca spre lume... si sa ma gaseasca pe mine ca prima imagine a zilei... mai apoi m-am indragostit de vocea ta inca netrezita in zori, faceam dragoste cu primele tale cuvinte... m-am imbatat intotdeauna cu iluzia ca prima clipa libera a zilei mi-o daruiesti mie... ... si intr-o zi am simtit pe buzele tale iz de buze straine... si atunci, in ziua aceea, am inteles sarutul pe care mi-l dai mie nu este promul, care "venind" spre mine ai avut grija sa iti stergi cu dosul palmei urmele de ruj de la sarutul dat alteia... si am inteles ca gandurile tale nu pot sa mai fie doar ale tale, ca mai intai le-ai "impletit" cu alte ganduri... ... ma intreb ce a mai ramas din darurile unei zile de iubire... darurile pentru mine, pentru tine, pentru IUBIREA NOASTRA... a ramas doar amintirea ochilor abia mijiti in zori... ... pentru a-ti auzi priimele cuvinte ale zilei t...

vine o zi cand ti se spune ca este ultima zi... vine o zi care stiai ca va veni dar sperai sa fie cat mai tarziu... vine o zi cand sperai ca vei porni pe un nou drum si cand, ti se spune ca drumul s-a incheiat... vine o zi in care orele se tarasc lasand urme de lacrimi... vine o zi in care dorul este mai adanc decat tot ce ai simtit pana atunci... in mod straniu, dimineata desi ma trezisem cu gand de sperante renascute, m-am primenit ca pentru o zi de ingropaciune... mi-am golit sufletul de amintiri si gandurile de... ganduri adastand mai bine de un ceas in apa fierbinte, mi-am scos toate bijuteriile si le-am asezat la loc sigur, mi-am imbracat haine "fara amintiri" si apoi am inceput sa imi tarasc clipele printr-o existenta pustie