de partea cealalta a vietii

...sau cum poti sa transformi singur o mare bucurie intr-o crunta dezamagire!
Mai zilele trecute intamplator sau nu aflu ca un om drag mie odata, demult, in vremea cireselor coapte(ca s-o parafrazez pe Ileana Vulpescu) este printre noi, exista, respira, traieste... 
bun, o sa spuneti ca nu-i nimic ciudat in asta. Ba este! Si este pentru ca imediat ce ciresele s-au transformat in compot mi-a ajuns la ureche vestea ca omul a raposat intru Domnul. Jale mare dar cum se apropiau destul de repede alte vremuri am lasat timpul sa-si faca datoria si sa astearna uitarea.
Cum spuneam mai sus aflu ca omul nu numai ca nu canta in orchestra Sfantului Petru dar ca este bine merci si, plina de bucurie, apelez la binefacerile(?!) retelelor de socializare si il contactez. Minune mare, mortul le are cu tehnologia, imi accepta cererea de prietenie, imi spune ca se bucura, chiar ne auzim la telefon si... 
Si aici e inceputul marii dezamagiri. Pentru ca, firesc, dupa o astfel de veste doresti sa afli mai mult, sa recuperezi oarecum timpul pierdut. Si ce constati? Ca de fapt ai ramas ancorata la imaginea din vremea cireselor coapte, ca nici o clipa nu te-ai intrebat de ce nu te-a cautat el in anii acestia, ca iti imaginezi (doar) si in el dorinta de a afla mai mult, ca omul se ariceste de fiecare data cand incerci sa iei legatura cu el, ca raspunde telegrafic si parca in sila.
Pai si ma intrebati de unde dezamagirea? Cum de unde? Ca uite-asa suntem noi, femeile, indiferent de varsta si de numarul ridurilor cand ni se umple sufletul de o mare bucurie credem ca toti o impartasesc cu noi, cand ne impresoara aducerile aminte le gasim doar pe cele senine, luminoase, cand ne dorim ceva credem ca si altii doresc la fel. Ei, asa si eu,  cand am vazut ca omul mai mult tace am inceput sa ma intristez, sa fiu dezamagita...dar de ce? Ei bine da, pentru ca bucuria revederii era doar in mintea mea, pentru ca eu ma asteptam ca el sa faca niste gesturi pe care mi le doream, pentru ca...ei bine, pentru ca sunt femeie.
Si tocmai pentru ca sunt femeie m-am uitat mai atenta si am vazut ca timpul cireselor coapte a trecut si cu intelepciunea pe care o dau ridurile de pe fata m-am bucurat ca omul exista, ca traieste si...si sa-i dea Doamne Doamne ani multi si sanatosi de acum inainte ca de la atata urcat in ciresi pe toti ne pandeste mai o artrita, mai o tensiune, mai un Parkinson... 
Si uite-asa, povestindu-va voua transform o dezamagire in bucuria ca sunt si pot impartasi cu voi.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

colivia de aur

 Sunt clipe în care viața îți pune în față un platou imens, aurit, cu toate bunătățile care știe că te tentează. Ai de ales, te lași ispitit de cele oferite și te ghiftuiești sau guști încet, pe rând, pe măsura ce apare nevoia, nu pofta.  Ani buni platoul acela cu bunătăți tentante mi-a fost oferit. Trecusem de vârsta la care te infrupți cu nesaț, întindeam doar mâna și degustam cu o placere vecină cu perversitatea câte puțin. Dar, platoul acela era mereu mai plin, mai auriu, mai tentant. Și abia târziu am observat că fusese împins încet încet într-o colivie de aur. Era confortabilă, eram răsfățată, eram prințesă. Până când mi-am dat seamă că devine din ce în ce mai apăsătoare. Stralucirea din jur începea să mă obosească, bunătățile de pe platou căpătau gust fad, colivia nu mai era loc de răsfăț ci devenise temnița mea. Am deschis într-o dimineata ușa coliviei, am lăsat soarele să mă sărute, am tras adânc aer în piept și am plecat fără să privesc înapoi. Nu m-am mai întors nic...
Citiți mai multe

schimbarea la față

 M-am trezit în miez de noapte langă tine.  Ți-am privit chipul prelung, cu trăsături ușor ascuțite, încercând să suprapun peste el imaginea de astăzi. Cu mari eforturi am reușit...dar lângă mine era un străin. Am închis repede ochii și te-am readus pe tine. Erai acolo, liniștit, zâmbind în somn, simțeai că ti-am suflat peste gene praf aurit de senin, simțeai că ți-am atins cu buzele fruntea și ți-am șoptit tainic, în noapte, La mulți ani! M-am trezit în miez de noapte lângă tine. În clipa aceea au dispărut distanțele, anii, tot ceea ce ne despărțise în zecile de ani când mi te-au dat plecat dintre noi. Mă încărcam din liniștea ta și îmi luam puterea să fac, de data aceasta voluntar, schimbarea. Ti-am sarutat genele, ți-am șoptit tainic, în noapte, La mulți ani! O lacrimă mare, grea, mi-a ars obrazul și a poposit în dreptul inimii tale. Stânsesem în ea tot dorul, toate visurile, toată obida, toată speranța, toate dorințele..și era atât de grea...când s-a prelins pe obraz a ple...
Citiți mai multe

trandafirul galben

1982, luna mai. În fața școlii mă aștepta același Ford care întorcea capete pe stradă. Urc grăbită, ușor jenată deși toate prietenele mele mă invidiau. Ajungem târziu la Târgu Mureș, o mare de oameni se înghesuia în fața cinematografului, sunt amețită de vorbăria omului de la volan, simt că locul meu nu este acolo. Cineva mă ia pe sus, la propriu, altfel nu aș fi răzbătut prin marea de oameni, și mă duce direct în sală. Totul în jur îmi este străin, mă întreb ce caut eu acolo.  Brusc se face liniște, toți ochii se întorc spre mine și mă trezesc cu un imens buchet de flori în brațe. EL, înalt, superb, cunoscut, adulat de femei este lângă mine și îmi șoptește: zambește, se fotografiază. Spre norocul meu luminile se sting și începe proiecția. Înainte de a se termina filmul el dispare de lângă mine și sunt încadrată de doi milițieni.Nu înțeleg nimic. Unul dintre ei îmi spune protector: trebuie să plecăm, Anna este atât de iubită aici încât riscăm să vă linșeze admiratorii ei.  Dru...
Citiți mai multe