iertari

mereu trebuie sa invatam sa iertam... sa ne iertam pe noi insine, sa ii iertam pe cei din jur...


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

colivia de aur

 Sunt clipe în care viața îți pune în față un platou imens, aurit, cu toate bunătățile care știe că te tentează. Ai de ales, te lași ispitit de cele oferite și te ghiftuiești sau guști încet, pe rând, pe măsura ce apare nevoia, nu pofta.  Ani buni platoul acela cu bunătăți tentante mi-a fost oferit. Trecusem de vârsta la care te infrupți cu nesaț, întindeam doar mâna și degustam cu o placere vecină cu perversitatea câte puțin. Dar, platoul acela era mereu mai plin, mai auriu, mai tentant. Și abia târziu am observat că fusese împins încet încet într-o colivie de aur. Era confortabilă, eram răsfățată, eram prințesă. Până când mi-am dat seamă că devine din ce în ce mai apăsătoare. Stralucirea din jur începea să mă obosească, bunătățile de pe platou căpătau gust fad, colivia nu mai era loc de răsfăț ci devenise temnița mea. Am deschis într-o dimineata ușa coliviei, am lăsat soarele să mă sărute, am tras adânc aer în piept și am plecat fără să privesc înapoi. Nu m-am mai întors nic...
Citiți mai multe

schimbarea la față

 M-am trezit în miez de noapte langă tine.  Ți-am privit chipul prelung, cu trăsături ușor ascuțite, încercând să suprapun peste el imaginea de astăzi. Cu mari eforturi am reușit...dar lângă mine era un străin. Am închis repede ochii și te-am readus pe tine. Erai acolo, liniștit, zâmbind în somn, simțeai că ti-am suflat peste gene praf aurit de senin, simțeai că ți-am atins cu buzele fruntea și ți-am șoptit tainic, în noapte, La mulți ani! M-am trezit în miez de noapte lângă tine. În clipa aceea au dispărut distanțele, anii, tot ceea ce ne despărțise în zecile de ani când mi te-au dat plecat dintre noi. Mă încărcam din liniștea ta și îmi luam puterea să fac, de data aceasta voluntar, schimbarea. Ti-am sarutat genele, ți-am șoptit tainic, în noapte, La mulți ani! O lacrimă mare, grea, mi-a ars obrazul și a poposit în dreptul inimii tale. Stânsesem în ea tot dorul, toate visurile, toată obida, toată speranța, toate dorințele..și era atât de grea...când s-a prelins pe obraz a ple...
Citiți mai multe

trandafirul galben

1982, luna mai. În fața școlii mă aștepta același Ford care întorcea capete pe stradă. Urc grăbită, ușor jenată deși toate prietenele mele mă invidiau. Ajungem târziu la Târgu Mureș, o mare de oameni se înghesuia în fața cinematografului, sunt amețită de vorbăria omului de la volan, simt că locul meu nu este acolo. Cineva mă ia pe sus, la propriu, altfel nu aș fi răzbătut prin marea de oameni, și mă duce direct în sală. Totul în jur îmi este străin, mă întreb ce caut eu acolo.  Brusc se face liniște, toți ochii se întorc spre mine și mă trezesc cu un imens buchet de flori în brațe. EL, înalt, superb, cunoscut, adulat de femei este lângă mine și îmi șoptește: zambește, se fotografiază. Spre norocul meu luminile se sting și începe proiecția. Înainte de a se termina filmul el dispare de lângă mine și sunt încadrată de doi milițieni.Nu înțeleg nimic. Unul dintre ei îmi spune protector: trebuie să plecăm, Anna este atât de iubită aici încât riscăm să vă linșeze admiratorii ei.  Dru...
Citiți mai multe