fiecare clipa este o provocare

https://www.youtube.com/watch?v=5GMN48SliMQ

Până mai ieri eram două amintiri. Apoi, am devenit doar o amintire fărâmițată în spaime și tristeți ale unor vremi care oricum nu le mai putem schimba. E atât de aproape iarna noastră și refuz să cred că va (re)veni noaptea peste suflete și că suntem atât de mici încât vom îngropa din nou trăiri în orgolii.  Mi-e teamă că am greșit iremediabil deschizând Cutia Pandorei. Acum, nici trecutele iubiri, nici praful așternut peste amintiri, nici anii de liniște, nici coconul călduț al acelui aCASĂ pe care mi l-am construit cu tenacitate nu mai rezită. Se prăbușește totul în jur ca un castel de cărți. Am adăugat dintr-o dată aproape o jumătate de secol peste sufletul meu. Aproape o jumătate de secol de necunoscut. Și necunoscutul acela e greu, doare, îmi scrijelește sufletul până la sânge. 

Astăzi te-am iubit cu patimă. Pentru că timpul s-a întors în ziua aceea când m-ai luat în brațe. Și m-am simțit femeie. Și am simțit că viața are drumurile ei senine. Astăzi te-am iubit cu patimă. Pentru că imaginea ta m-a întîmpinat în zori. Erai atat de prezent încât îți simțeam mirosul. Erai atât de prezent încât îți simțeam textura pielii. Erai atât de prezent încât durea prezența ta. Durea atât de tare încât îmi sângerau gândurile.  Astăzi te-am urât. Cu aceeași patimă cu care te-am iubit. Astazi te-am urât. Visceral.  Astăzi te-am urât și te-am iubit, te-am urât până am înțeles ca ura mă înlănțuie la fel de puternic ca și dragostea. Astăzi te-am iubit până când am înțeles că și iubirea și ura fac parte din mine, din tine, din noi.  Astăzi mi-aș fi dorit să fi rămas acolo, în amintire, în trecut, în gândurile ascunse. Astăzi aș fi suferit dacă nu ai fi apărut din amintire, din trecut, din gândurile ascunse. Astăzi te-am iubit și te-am urât, te-am adorat și te-am dete...

...sau cum poti sa transformi singur o mare bucurie intr-o crunta dezamagire! Mai zilele trecute intamplator sau nu aflu ca un om drag mie odata, demult, in vremea cireselor coapte(ca s-o parafrazez pe Ileana Vulpescu) este printre noi, exista, respira, traieste...  bun, o sa spuneti ca nu-i nimic ciudat in asta. Ba este! Si este pentru ca imediat ce ciresele s-au transformat in compot mi-a ajuns la ureche vestea ca omul a raposat intru Domnul. Jale mare dar cum se apropiau destul de repede alte vremuri am lasat timpul sa-si faca datoria si sa astearna uitarea. Cum spuneam mai sus aflu ca omul nu numai ca nu canta in orchestra Sfantului Petru dar ca este bine merci si, plina de bucurie, apelez la binefacerile(?!) retelelor de socializare si il contactez. Minune mare, mortul le are cu tehnologia, imi accepta cererea de prietenie, imi spune ca se bucura, chiar ne auzim la telefon si...  Si aici e inceputul marii dezamagiri. Pentru ca, firesc, dupa o astfel de veste doresti sa af...

... fostele iubiri, triste amintiri?! nu, de ce sa jelesti o iubire plecata? de ce sa imbraci haine cernite pentru ceva ce a fost frumos? daca ar fi sa imi imbrac iubirea pierduta, as imbraca-o in rochie de mireasa... cum poti sa cinstesti iubirea adevarata decat imbracand-o in alb pur... daruindu-i coronite din flori delicate de lamaita... am avut intotdeauna nostalgia rochiei de mireasa... nu am avut nicicand sansa sa imbrac rochia de mireasa, sa mi se puna pe frunte flori albe de lamaita... nu am avut sansa de a auzi glasuri ingeresti cantand in templul iubirii noastre... mi s-a furat sansa unica de a ne inchina mereu, in fata aceleiasi icoane a iubirii... mi s-a dat sansa unica a unei nunti nenuntite niciodata... a nuntii care ramane doar a unei singure iubiri...a iubirii plecate dar ramasa in saca sufletului... fostele iubiri, triste amintiri?!

mereu trebuie sa invatam sa iertam... sa ne iertam pe noi insine, sa ii iertam pe cei din jur...

sa fiu iertata pentru randurile de mai jos, dar astazi am trecut,poate, prin cea mai traumatizanta experienta de adult... precizez ca sunt un om responsabil, matur, cu drept de vot, platitor de impozite, angajata cu carte de munca, deci, si cu obligatiile fata de sistemul sanitar si de pensii LA ZI! am o varsta undeva spre a doua jumatate a vietii, s-a ivit un control de rutina si... iata-ma inarmata cu bilete de trimitere si... incredere in fata usii unui cabinet medical... nu eram prima, eram a treia, am salutat politicos si am intrebat daca medicul (la fel de bine poate sa fie barbat sau femeie, nu conteaza!) cu pricina a sosit deja (precizez ca era ora OPT FIX, ora la care TOATE pacientele de acolo ar fi trebuit sa fim la servici - deci, daca esti angajat TREBUIE sa iti iei o zi libera de la servici ca sa faci un control de rutina pentru ca anumite servicii medicale NU AU program dupa amiaza!)... revin: pana la ora 9.30 usa aceea a stat INCHISA in fata pacientilor, intrau si ieseau...